Çok Guzel
(Foarte frumos)

Fiind una din puţinele ţări situate pe două continente, Turcia regăseşte elemente a două lumi diferite, îmbinând cultura occidentală cu cea orientală.

Turistul european, dornic sa ia parte la acest festin de culturi va trebui să se înarmeze cu multă răbdare şi stăpânire de sine mai ales dacă mijlocul de transport preferat este autocarul. Astfel, după un drum de peste 12h pe şoselele atent îngrijite ale bulgarilor, turistul va ajunge într-un oraş extraordinar, de departe cel mai important din Turcia, capitală culturală, Istanbul. Deja autostrada cu 6 benzi îi uşurează sufletul care începe să perceapă contribuţia europeanului la dezvoltarea ţării.

Totuşi moscheele sunt o mărturie a moştenirii religioase a oraşului, înalte şi impunătoare. Ca orice oraş turistic care se respectă, Istanbulul este plin de magazine de suveniruri specifice: ochiul lui Horus (în toate ipostazele posibile), tunici şi şaluri colorate, ceai şi extraordinara cafea turcească, dulciuri turceşti (baklava şi rahat), şalvari, narghilele şi nu în ultimul rând, haine contrafăcute.

Însă turistul bine informat va şti că locul cel mai bun de făcut shopping autentic este marele bazar (Grand Bazaar). Cum turcii sunt negustori înnăscuţi, tocmeala este modul lor de viaţă si astfel preţul iniţial pe care îl oferă este şi de 3 ori mai mare. Când pui piciorul în imensitatea bazarului pe una din cele 9 porţi, sigur nu vei putea ieşi decât încărcat cu zeci de sacoşe pline ochi de lucruri negociate la sânge cu vânzătorii turci şi poate cu burta plină de la mâncarea oferită de aceştia. Tradiţia le cere sa ofere lucruri străinilor dar cine ar refuza un ceai sau o cafea bine făcută alături de o baklava dulce, presărată la sfârşit cu un lănţişor sau un şal cadou?

Deci turistul adept al lucrurilor multe, ieftine, bune şi sclipitoare va găsi Istanbulul locul perfect pentru a-şi satisface poftele de occidental. Iar dacă vrea să guste niţel din istoria şi cultura turcilor, Moscheea Albastră şi Sfânta Sofia cu siguranţă îl vor impresiona.

Trecând Istanbulul spre Asia, turistul va remarca cu siguranţă dispariţia confortului european în materie de băi o dată ce va fi pus în faţă cu WC-ul turcesc (minune a ingineriei orientale). Cum în cultura lor nu este prezent WC-ul înalt cu capac de plastic colorat şi/sau după preferinţe pufos, turistul nu are decât a se obişnui cu ciudata poziţie specifică turcilor. Însa trecând cu vederea acest mic disconfort, el va găsi Turcia o ţară plină de oportunităţi, lucruri minunate, oameni drăguţi şi zâmbitori dornici să-ţi ofere şi cel mai mic cadou.

Dacă destinaţia lui este din întâmplare Adiyaman, oraş situat în sud estul provinciei Anatolia, cei 200 km până la graniţa Irakiană nu au de ce să-l îngrijoreze. Locuitorii acestuia îl vor asigura că nu au avut probleme cu atentatele. Astfel el va putea dormi liniştit în casa corespondentului său turc după un drum de 11h prin minunatele văi şi trecători muntoase fără semnal ce leagă Ankara de Adiyaman.

Deşi Adiyaman nu face parte din seria oraşelor turistice ale Turciei, el poate oferi turistului european mostre ale civilizaţiei turceşti, acesta fiind cu siguranţă atras de multitudinea restaurantelor şi fast-food-urilor cu mâncare specifică: kebap, supă cremă, ceai şi alte nebunii. Oamenii muncitori şi veseli, grijulii şi foarte atenţi cu străinii alcătuiesc o comunitate extraordinară ce are de oferit atât de multe vizitatorilor din Occident.

Drumul de întoarcere îl va surprinde cu aceleaşi surprize ale culturii orientale şi a tradiţiilor turceşti şi cu încă o vizită productivă a bazarului din Istanbul.

Ajuns acasă, turistul va constata că această aventură de 12 zile a fost o experienţă extraordinară pe care nu ar schimba-o pentru nimic în lume şi care l-a marcat profund în sensul înţelegerii diferitelor culturi ale lumii.

NR: autorul este participant la proiectul CSW.