In memoriam, Antonina Mândru

antotnina mandru

Născută Ia 15 august 1935, în orașul Nisiporeni Basarabia, astăzi Republica Moldova, Ia 12km de malul stâng al Prutului, într-o familie de învățători, Gheorghe – absolvent al Școlii Normale de Învățători ”Gheorghe Asachi” din Piatra-Neamț și Margareta (din familia Cazacu), familie în care a crescut alături de fratele său mai mare, Valerian. La 5 ani, s-au refugiat în România, de unde, după mai puțin de doi ani, au revenit în orașul natal. Aici începe școala primară. Nu termină clasa a II-a căci mersul războiului își schimbă direcția și Ia 22 martie 1944 ajung refugiați în frumosul oraș de pe malul Begăi.

După ce urmează aici și celelalte două clase primare, Ia o școală elementară de 7 ani, reușește Ia examenul de admitere clasa I — devenită clasa a V-a după numerotarea nou introdusă de comuniști, Ia Liceul de Fete ”Carmen Sylva” din Timișoara, care Ia scurt timp a rămas „fără nume”, căci nu cădea bine concepției sovietice, astăzi Colegiul Național Pedagogic ”Carmen Sylva” din Timișoara.

Pentru clasa a VII-a, este transferată Ia un liceu de fete, după care reușește, prima pe listă, Ia admiterea în clasa a VIII-a Ia Liceul Pedagogic de Fete. Noua orientare și directivele comuniste îi expulzează pe basarabenii din Timișoara, așa că în octombrie 1949 întreaga familie Mândru se stabilește Ia Girov, județul Neamț. Domnișoara Antonina își continuă studiile Ia Liceul Pedagogic de Fete din Piatra-Neamț, după care, din 1953, devine studentă a Facultății de Chimie pură de Ia Universitatea Al. I. Cuza din Iași — fără examen de admitere, în baza rezultatelor excepționale dobândite în anii de liceu.

După examenul de licență, este numită pe o catedră de chimie Ia Școala Medie Mixtă Nr. I Piatra-Neamț, astăzi Colegiul Național ”Petru Rareș”, unde funcționează neîntrerupt, timp de 32 de ani, până Ia pensionare — 1990. Din 1 septembrie 1978 este numită director-adjunct al liceului, funcție pe care o îndeplinește cu responsabilitate până Ia 1 iulie 1982.